Regina Elena

(1896-1982)

Alteta sa regala principesa Elena a Greciei si a Danemarcei s-a nascut la Atena, in ziua de 3 mai 1896, ca fiica a Regelui Constantin I al elenilor (1868-1922) si a reginei Sofia, nascuta principesa a Prusiei (1870-1932).
Frumoasa si inteligenta, cu o generozitate si o delicatete iesite din comun, viitoarea regina-mama a Romaniei a ajuns in tara ei de adoptie in anul 1920. Acolo aveau sa o astepte evenimente din cele mai complicate si mai contrastante: casatoria ratata cu principele Carol, fericirea de a deveni mama micului Mihai, umilinta de a asista la aventurile tanarului ei sot, ingrijorarea si amaraciunea regelui Ferdinand si a reginei Maria.
Urmeaza renuntarea la tron a sotului ei si plecarea lui in Franta, apoi moartea tatalui ei socru, si venirea pe tron a fiului ei de sase ani. E greu de imaginat o pozitie mai dificila decat cea a principesei-mame Elena. A oferit fiului sau toata afectiunea si protectia de care acesta avea nevoie in situatia in care se afla, in primii lui ani de viata. A stiut sa stea alaturi de regina Maria cu multa diplomatie si modestie, castigand admiratia si afectiunea ei. A fost alaturi de fiul sau in toate imprejurarile, ocrotindu-i copilaria si incercand sa stearga neajunsurile provocate in psihiologia unui copil de lipsa tatalui. A divortat de principele Carol la 21 iunie 1928.
Venirea lui Carol al II-lea pe tron in 1930 a insemnat inceputul unui lung sir de umilinte, sicane si nedreptati. In anul 1932 a plecat in exil la Florenta, unde cumparase o casa pe care a numit-o "Vila Sparta". Cu gustul ei desavarsit, regina-mama Elena a transformat casa intr-un camin minunat, primitor si de o frumusete unica. Familia sa greceasca cunoscuse deja gustul amar al exilului si capriciile unor oameni care ba ii chemau, ba ii alungau. Familia greceasca a platit, uneori, exilurile cu viata. Exilul din 1932 al Elenei nu era primul; si timpul a dovedit ca nu avea sa fie nici ultimul. Toata lumea venea cu bucurie la vila Sparta: mama, fratii, surorile ei, dar mai ales fiul ei, aflat acum departe de mama, sub directul control al tatalui. Tanarul Mihai era asa de fericit sa stea cele cateva saptamani pe an permise de tata la vila Sparta!
Cand, la initiativa si decizia generalului Antonescu, Regina-mama revine in Romania in 1940, tara si fiul ei aveau nevoie de ea mai mult ca niciodata. A stat in Romania, alaturi de regele Mihai, din 1940 pana la 3 ianuarie 1948. A fost una din cele mai grele si mai neplacute situatii pe care cineva le poate imagina, mai ales dupa 1945. Regina-Mama a fost un suport moral de neinlocuit pentru suveranul de nouasprezece ani sfatuindu-l, incurajandu-l si, in special, intelegandu-l in fiecare clipa. In timpul dictaturii antonesciene din 1940-1944, Regina-mama a ridicat glasul pentru a proteja evreii din Romania, ceea ce i-a adus mai tarziu un loc printre cei "Drepti intre popoare" la Yad Vashem, in Israel.
Din 1945 pana la plecare, Regina-mama si fiul ei au fost absolut singuri in fata tavalugului sovietic. Cu curaj si cu credinta, uneori cu simt al umorului, ei au facut fata acestor ani, fara sa dea semne de slabiciune.
Regina-mama a inceput in 1948 ultimul si cel mai lung exil din viata ei. A plecat din nou la vila Sparta si a ajutat pe rege si tanara lui familie. A fost mentorul spiritual al principesei Margareta, prima sa nepoata. Pentru regina Ana si pentru principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia si Maria, Regina-mama si casa ei de la Florenta sunt un capitol de nesters din viata lor.
Regina-mama a trebuit sa renunte la casa ei de o viata in 1980, din cauza greutatilor financiare. Avea optzeci si patru de ani si s-a mutat intr-un apartament la Lausanne. Inima sa nu a resistat acestei ultime nedreptati. A inchis ochii la 28 noiembrie 1982, in varsta de optzeci si sase de ani. La capataiul ei s-a aflat toata familia Regelui.