" Balai, naltut si subtirel la trup, cu ochii albastrii inchisi, foarte blanzi, cu nasul arcat, semnul cel mai caracteristic al liniei suabe de Hohenzollern, amestec armonic al sangelui latin si germaanic, Alteta Sa Regala este icoana vie a flacaului desavarsit la chip si la faptura" ( V.Paun )

 

Ferdinand I ( Intregitorul ) - Regele Romaniei " Dodoloate "

_ 1914 - 1927 _

 

 

La moartea Regelui Carol I, tronul a fost mostenit de catre Ferdinand, fiul fratelui mai mare al defunctului Rege. Ferdinand, dupa cum ne spune Nicolae Iorga in "Istoria Romanilor", "era pentru cei mai multi un necunoscut si un netinut in seama, pentru cativa o taina, aproape pentru nimeni o certitudine". Timiditatea sa innascuta nu lasa sa se intrevada prea usor faptul ca era un om de o vasta cultura, pasionat botanist si vorbitor curent de mai multe limbi straine, intre care greaca veche si ebraica. Insa in numai 13 ani de domnie, dintr-un "necunoscut", Ferdinand avea sa devina un mare Rege, supranumit fie "Intregitorul", fie "Lealul" pentru felul in care si-a dedicat viata tarii sale.

Ferdinand s-a nascut la Sigmaringen, in anul 1865, fiind al doilea fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern, fratele mai mare al Regelui Carol, si al Principesei Antoaneta, infanta Portugaliei. El a venit pentru prima oara in Romania la numai 19 ani, in 1884, dupa care s-a reintors in Germania pentru a-si continua studiile liceale si universitare. In 1889, dupa terminarea Universitatii din Lipsca si a Scolii Superioare de Stiinte Politice si Economice din Tubingen, Principele s-a stabilit la Bucuresti pentru a-si putea indeplini atributiile de mostenitor al tronului Romaniei.

Ferdinand s-a insurat pe 10 ianuarie 1893, cu Maria de Edinborough, din Familia Regala a Angliei. Impreuna au avut 6 copii, cel mai mare, botezat Carol, urmand sa devina Regele Carol al II-lea.

In 1914, Ferdinand a devenit Rege al Romaniei, la 49 de ani, depunand juramantul solemn si promitand ca va fi "un bun roman". In timpul razboilului mondial Regele Ferdinand s-a alaturat curentului favorabil Antantei, si, in 1916, pe 14 august, a prezidat Consiliul de Coroana in cadrul caruia a luat o hotarare dramatica: intrarea Romaniei in razboi impotriva tarii sale natale, Germania. Cu tot entuziasmul romanilor, situatia de pe campul de lupta nu a fost favorabila, o buna parte din teritoriul Romaniei fiind ocupat de catre trupele Puterilor Centrale. Ferdinand si intregul guvern roman s-au refugiat, in noiembrie 1916, la Iasi. Pentru Rege si familia sa a fost o perioada extrem de grea, perioada in care toate planurile pareau sa se naruie. In plus, in 1917, murea de febra tifoida, la numai 4 ani, Principele Mircea, cel de-al saselea copil al cuplului regal. In cele din urma, situatia avea sa se schimbe in cursul anului 1918, anul de nastere al Romaniei Mari. Ferdinand s-a intors triumfal la Bucuresti, in fruntea armatei sale eroice, trecand pe sub arcul de triumf, intampiant fiind de populatia entuziasta.

Regele Ferdinand nu a fost insa scutit de necazuri. Fiul sau cel mai mare, mostenitorul tronului, traia o viata scandaloasa si, incalcand ordinea monarhica, s-a casatorit clandestin la Odessa, cu Ioana Lambrino. Tribunalul Ilfov a anulat insa casatoria, iar Ioana Lambrino a fost exilata impreuna cu fiul nelegitim al lui Carol. Principele a fost trimis intr-o lunga calatorie in jurul lumii, pentru "a o uita" pe Ioana Lambrino. Pe 10 mai 1921, Carol s-a casatorit la Atena cu Elena, fiica Regelui Constantin al Greciei.

In 1921, Ferdinand va avea bucuria sa traiasca nasterea nepotului sau, Mihai, fiul lui Carol si al Elenei. Cu toate acestea, mariajul dintre Carol si Elena nu avea sa reuseasca, mostenitorul tronului parasindu-si sotia si fiul, fugind la Paris impreuna cu amanta sa, Elena Lupescu. In cele din urma, cu inima tulburata, Regele il desemneaza ca urmas la tron pe nepotul sau, Mihai, dezmostenindu-l, in acelasi timp, pe fiul sau Carol.

Dupa o domnie ilustra de 13 ani, Ferdinand s-a stins la Sinaia, la numai 62 de ani, in umra unei lungi suferinte, pricinuite de un cancer de colon. In timpul vietii sale, Regele a vazut faurindu-se Romania Mare, a infaptuit reforma agrara, impartind pamant taranilor, capatand pentru aceasta si numele de "Rege al Taranilor", a promulgat Constitutia din 1923, lege fundamentala liberala si democratica. A fost inmormantat la Curtea de Arges, alaturi de unchiul sau, Regele Carol I, si Regina Elisabeta, pe lespedea sa de mormant stand scris: "Aici odihneste robul lui Dumnezeu Ferdinand I, Rege al Romaniei, nascut la 24 august 1865, rapostat la 20 iulie 1927 la castelul Pelisor. Luand carma tarii la 11 octombrie 1914, a tras sabia la 15 august 1916 pentru dezrobirea romanilor de peste vechile hotare, infaptuind intregirea neamului si incoronandu-se la 15 octombrie 1922 la Alba Iulia ca primul Rege al tuturor romanilor"

 

Majestate, aiasta nu se poate!
sau idila cu domnisoara Vacarescu...

Tanarul zvelt si inalt, cu nasul coroiat ca al ,,Aquilelor Negre" din familia lui ilustra, cu urechile foarte-foarte mari, ca niste palnii enorme, soseste la Bucuresti in anul 1889.
Deodata, junele se indragosteste lulea de frumoasa Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a Reginei Elisabeta. Pe langa farmec si inteligenta, aceasta era poetesa, ca si Carmen Sylva. In plus, descindea din vechea familie boiereasca a Vacarestilor, care lasasera atatea poeme de amor. Viitoarea scriitoare celebra stabilita la Paris, dupa idila rasunatoare cu Ferdinand, avea la sosirea printului neamt vreo 23 de ani si visa mariajul cu cel inamorat.
Romantica si aeriana, neluand in seama ca Statutul Casei Regale, stabilit ferm prin lege, ingaduia casatoria mostenitorului numai cu o tanara straina (nicidecum romanca), Regina Elisabeta incuraja iubirea celor doi indragostiti.
Consiliul de Ministri, insa, s-a impotrivit categoric. Primul ministru Lascar Catargiu, moldovean varstnic si cu limba lata, i-a raspuns reginei, care insista:
- Majestate, aiasta nu se poate!
Autoritarul Carol I a intervenit energic, luand masuri draconice. A expediat-o pe regina acasa, la Neuwied, pentru vreo doi ani. Ferdinand s-a dus la castelul natal din Sigmaringen, zicind ca se sinucide, iar Elena Vacarescu, din ratiuni de stat, a fost pur si simplu exilata, stabilindu-se pentru totdeauna in Franta. Pana la moarte, in 1947, scriitoarea incununata cu Premiul Academiei Franceze nu s-a mai intors in patrie, asa cum fagaduise.
Si pentru ca mostenitorul tronului roman sa nu tanjeasca prea mult dupa prima iubire, augustele rude aristocrate i-au gasit repede lui Ferdinand o pereche fermecatoare: adolescenta preafrumoasa Maria de Edinburg, nepoata de fiu a reginei Victoria a Marii Britanii. Tot din ratiuni de stat! Asa incepea, pentru Ferdinand, o noua si prolifica iubire. Vorba romanului: cuiul pe cui se scoate...