Majestatea Sa Regele Mihai I de Romania
1927 - 1930 si 1940 - 1947

Nici o alta persoana nu simbolizeaza mai bine tragedia romanilor din ultima jumtate de secol, decit Regele Mihai. El s-a nascut sa devina un mare rege intr-o tara a carei dezvoltare era comparabila cu cea a Belgiei. Dar istoria a fost potrivnica lui si poporului sau. Intii a trebuit sa lupte impotriva nazistilor, iar mai apoi impotriva comunistilor. El a fost un monarh constitutional, intr-o vreme in care Europa era dominata de dictatori. Aceste pagini contin istoria unui rege si a poporului sau, istorie cu mult mai dramatica decit al oricarui alt rege european din ultimul secol. Este o istorie despre eroism si modestie, despre victorii si infringeri, dar inainte de toate, este parte din istoria unui popor care a dat lumii nu numai pe Dracula si Ceausescu. Este istoria Majestatii Sale Regelui Mihai I de Romania.

Copilaria. Prima domnie (1927-1930)

Nasterea unui nou principe a fost vestita in toata tara prin salve de tun. Acest eveniment asigura intarirea dinastiei si implicit a institutiei monarhice. Iata cum anunta regele Ferdinand venirea pe lume a lui Mihai: " Ferdinand I prin gratia lui Dumnezeu si vointa Nationala Rege al Romaniei. La toti de fata si viitori sanatate!
Astazi Pronia Cereasca a harazit Dinastiei un nou vlastar.
Alteta Sa Regala Principesa Mostenitoare Elena a Romaniei a dat nastere unui fiu, care a primit numele de Mihai.
Sunt incredintat ca intreg poporul roman, care atat in clipele de bucurie ca si in cele de griji a fost intotdeauna sprijinul Tronului si Dinastiei, va sarbatori cu insufletire fericitul eveniment impreuna cu Mine si Familia Mea.
Dragostei poporului Meu prea iubit incredintez pe principele nou nascut."
Nu trecusera decat putini ani de la incetarea primului razboi mondial iar in Romania aveau loc mari reforme politice si sociale. In 1925, Carol al II-lea fuge cu Elena Lupescu in Franta, Ferdinand finnd nevoit a-si schimba testamentul. In 1926, Mihai ajungea, la numai cinci ani, mostenitorul tronului Romaniei, iar tatal sau devenea un "simplu" cetatean cu numele de Carol Caraiman, locuind la Paris impreuna cu amanta lui.

Din pacate, dupa numai 13 ani de domnie, Regele Ferdinand se stinge din viata la numai 62 de ani, rapus de o necrutatoare boala. La 20 iulie 1927, plecand de la Sinaia, micul Rege Mihai soseste, impreuna cu mama sa, la Bucuresti, fiind intampinat de primul ministru Ionel Bratianu. Membrii Regentei depun juramantul in fata parlamentului iar in toate garnizoanele din tara se jura credinta noului Rege. Regenta era constituita din trei membri: principele Nicolae, unchiul lui Mihai, Miron Cristea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane si Gheorghe Buzdugan, presedintele Inaltei Curti de Casatie. Prin decesul ultimului, in Consiliul de regenta a intrat ulterior George Sarateanu.

Regele-copil isi incepe scoala primara la Castelul Peles, din Sinaia, resedinta de vara a familiei regale, avandu-l ca mentor pe profesorul Nicolae Saxu.

Inca de mic copil, Mihai avea sa se arate pasionat de automobile si de mecanica, pasiuni care aveau sa-i fie de folos mai tarziu in viata. Prima sa masina cu motor, primita de la mama sa, se numea "Gandacul rosu" si era propulsata cu ajutorul unor baterii electrice. "... am inceput sa conduc un Rolls Royce, care apartinuse bunicului meu, Regele Ferdinand" avea sa-si aminteasca Regele Mihai. "Asta se intampla insa pe un fel de islaz, in apropiere de Bucuresti ... uneori si la Sinaia" [Andrei Savulescu - "Regele Mihai-automobilist, mecanic, pilot profesionist"]. Toate acestea se petreceau in 1927, cand Mihai avea numai 6 ani.

In 1930 insa, tatal sau avea sa revina in tara pe calea aerului, si la numai doua zile, pe data de 8 iunie 1930, Carol a fost proclamat Rege in fata camerelor reunite ale parlamentului.

Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia (1930-1940)

Pe data de 8 iunie, Parlamentul decidea anularea legilor care il indepartau pe Carol de la succesiune, acesta fiind proclamat Rege. Pentru prima oara in istoria moderna a Europei un tata urma la tron fiului sau...

Cand tatal sau a venit pe tron, Mihai era elev de scoala primara. Pentru el acest eveniment a insemnat o adevarata drama personala. Si aceasta nu pentru ca a fost indepartat de pe tron, capatand in schimb un titlu pompos de "Mare Voievod de Alba-Iulia", ci in primul rand pentru ca avea sa fie practic despartit de mama lui.

Dupa terminarea scolii primare la Castelul Peles, Mihai si-a continuat studiile intr-o clasa special organizata pentru el, condusa de generalul Traian Grigorescu. Elevii care urmau sa fie colegii Principelui mostenitor au fost selectati dintre cei care avusesera media 10 la admiterea in liceu (pe atunci cursurile liceale durau 8 ani, din clasa a 4-a pana in clasa a12-a). Clasa speciala a fost alcatuita din copii din toate categoriile sociale, de la fiul unui mecanic de locomotiva pana la fiul unui mare industrias, incluzand si cate un reprezentant al principalelor minoritati din Romania, adica un secui si un sas. Lista profesorilor includea multe nume sonore, savanti cu recunoastere internationala, cum ar fi istoricul Nicolae Iorga sau geograful Simion Mehedinti.

Pierderea unor parti atat de insemnate din teritoriul tarii, fara sa se fi tras nici un foc de arma a fost considerata o rusine natioanala, toata lumea facandu-l raspunzator pe Regele Carol. Lipsit de sprijin intern si international, trebuind sa faca fata manifestatilor de nemultumire din tara, Carol s-a vazut nevoit, in septembrie 1940, sa cedeze o buna parte din prerogativele sale generalului Antonescu, pe care l-a numit prim ministru. Ba mai mult, atributiile ce mai ramaneau monarhului erau mai mici chiar decat cele inscrise in constitutile democratice anterioare instauraririi dictaturii regale. Romania se afla deja in sfera de influenta a Germaniei, iar generalul Antonescu devenise practic noul dictator. A doua zi, 6 septembrie, la presiunile generalului, Regele Carol semneaza actul de renuntare la prerogativele regale, lasand pe umerii fiului sau, Mihai, de numai 19 ani povara domniei. Este de precizat ca Regele Carol a evitat sa pronunte in vreun fel cuvantul abdicare in actul de renuntare la tron, probabil gandindu-se la o eventuala reintoarcere. Pe 7 septembrie, Carol a parasit Romania impreuna cu Elena Lupescu, cu un tren special cu 12 vagoane.

Mihai I, Rege al Romaniei (1940-1947)

A doua domnie a Regelui Mihai a inceput in conditii dramatice, intr-o Romanie mica, ciuntita din toate partile, intr-o Europa in razboi. Prerogativele regale fusesera drastic limitate, intreaga putere executiva aflandu-se in mainile lui Ion Antonescu si a guvernului sau compus in mare parte din membrii miscarii legionare.
Generalul venise la putere cu ajutorul legionarilor si, in consecinta, primul decret dat sub domnia Regelui Mihai a fost practic o consfintire a acestei stari de fapt aparute in ultimele zile dinaintea abdicarii tatalui sau:
"Art.1. Statul roman devine stat national legionar;
Art.2. Miscarea legionara este singura miscare recunoscuta in noul stat (...);
Art.3. Domnul general Ion Antonescu este conducatorul statului legionar si seful regimului legionar;
Art.4. Domnul Horia Sima este conducatorul miscarii legionare."
Pe plan extern Romania a devenit practic un satelit al Germaniei atat din punct de vedere politic cat si din punct de vedere economic.

Situatia Regelui Mihai in acea perioada era una foarte stranie. Desi era formal seful Armatei si suveran al Romaniei, participarea sa la decizile politice si militare ale guvernului a fost sistematic impiedicata de catre Antonescu. Maresalul (intre timp Antonescu fusese inaintat la rangul de maresal) l-a inconjurat pe Rege cu oameni care il informau despre toate miscarile tanarului suveran. Multi dintre aghiotantii regali trimiteau rapoarte scrise maresalului, rapoarte care duceau la schimbari permanente ale personalului din jurul Regelui.

In mijlocul acestor sicane zilnice, Regele Mihai a trait si un moment de bucurie prin reintoarcerea din exil a mamei sale. Regina-Mama Elena fusese practic alungata de catre Carol al II-lea, insa Antonescu a considerat oportuna reintoarcerea ei in primul rand pentru a desavarsi educatia fiului ei. Mihai si mama sa au reusit sa schimbe atmosfera de la Curtea regala, reducand din fastul costisitor impus de catre Carol al II-lea. De asemenea aleile din jurul Castelului Peles au fost redeschise accesului publicului.

In acest timp, pe fondul violentelor si asasinatelor comise de catre legionari, conflictul dintre Ion Antonescu si Horia Sima a devenit tot mai acut, indreptandu-se cu pasi rapizi catre o confruntare deschisa. Astfel, in luna ianuarie a anului 1941, legionarii lui Sima au declansat o rebeliune armata cu scopul de a-l inlatura pe Antonescu si a pune mana pe intreaga putere. Insa Antonescu, primind "suport moral" din partea lui Hitler, a trecut, cu ajutorul armatei, la inabusirea rebeliunii. Nereusind in tentativa lor de a-l atrage pe Regele Mihai de partea lor, legionarii au fost inlaturati de la putere, Horia Sima refugiindu-se tocmai in Germania, unde Hitler avea sa-l "tina" ca modalitate de santaj la adresa lui Anotnescu.

Anul 1941 avea sa marcheze intrarea Romaniei in razboi. La 22 iunie Antonescu a ordonat armatei sa treaca Prutul. In acest fel, Romania s-a alaturat din prima zi Germaniei in razboiul contra Uniunii Sovietice, cu speranta redobandirii teritoriilor pierdute nu numai in est ci si in vest. Antonescu credea ca prin angajarea in razboi alturi de germani ii va face pe acestia din urma sa sprijine Romania in redobandirea Ardealului de nord ocupat de catre Ungaria, tot in 1940. Aceasta speranta s-a dovedit desarta, pentru ca in spatele unor false promisiuni, Hitler cauta sa se foloseasca atat de Romania cat si de Ungaria in realizarea scopurilor sale.

Intrarea Romaniei in razboi a fost bine primita atat de catre populatie cat si de catre armata, Rege sau oamenii politici democrati din opozitie, Iuliu Maniu si Constantin Bratianu, cu toate ca Antonescu a ordonat declansarea luptelor fara sa se consulte cu nici un factor politic. Ba mai mult, Antonescu nici macar nu incheiase vreun tratat sau vreo conventie cu Germania care sa stipuleze conditiile si limitele colaborarii. Edificator despre felul in care vedea maresalul conducerea tarii este faptul ca Regele Mihai nici macar nu a fost anuntat despre inceperea razboiului, afland despre aceasta de la radio BBC.

Daca recucerirea Basarabiei si Bucovinei de nord au fost actiuni fara indoiala populare, continuarea razboiului dincolo de raul Nistru, care reprezenta granita de est a Moldovei istorice si a Romaniei mari, a fost intampinata cu ostilitate. Regele Mihai i s-a opus cu hotarare, ca si unii generali din armata sau oamenii politici democrati. Iuliu Maniu a adresat nenumarate memorii in care atragea atentia maresalului Antonescu asupra marii greseli pe care a facut-o trimitand trupele sa lupte pe teritorii care nu au apartinut niciodata Romaniei. Campania din est a adus nenumarate complicatii si in relatiile tarii noastre cu Anglia si Statele Unite, in cele din urma, la presiunile Rusiei, cele doua puteri aliate raspunzand in cele din urma anterioarelor declaratii razboi ale Romaniei. Cu toate aceste conditii, reprezentantii Statelor Unite au precizat ca ei considera participarea la razboi a romanilor ca nefiind expresia liberei vointe, ci o constrangere din partea Germaniei naziste.

Treptat, pe masura ce trupele romane se afundau din ce in ce mai adanc pe teritoriul sovietic, opozitia din tara incepea sa se coaguleze iar eforturile diplomatice ale acesteia incep sa se indrepte catre gasirea unor solutii de scoatere a Romaniei din razboiul impotriva aliatilor. Discursul Regelui Mihai cu ocazia anului nou 1943, rostit la radio, a avut o semnificatie aparte:
"Urarea ce fac cu acest prilej poporului meu, caruia istoria i-a harazit pana acum atatea suferinte, intretatiate doar de rare luminisuri de dreptate, este ca sfarsitul framantarilor sangeroase care sfasie omenirea sa-i aduca consfintirea definitiva a drepturilor sale nepieritoare". Tot atunci, pe 1 ianuarie 1943, Regele a declarat public, in fata intregului corp diplomatic venit sa-l felicite, ca spera intr-o "pace bazata pe dreptate, libertate si intelegere".

REGELE ALUNGAT

Dupa cateva zile de la momentul abdicarii – 30 decembrie 1947 - , insotit de Regina-Mama Elena, Mihai I a fost silit sa paraseasca tara. In noaptea de 3 spre 4 ianuarie 1948, la granita romano-iugoslava trenul regal a fost oprit numai doua minute, timp in care specialisti in cai ferate au detasat vagoanele cu bagaje. Asa ca Regele Mihai a ajuns in strainatate numai cu hainele de pe el. Si totusi, pentru a-1 defaima, comunistii au tesut fel de fel de povesti legate de bogatiile furate cu trenul regal. In exil, ca sa-si castige painea de toate zilele, fostul rege al Romaniei a fost pilot de incercare pentru instrumentele de zbor fara vizibilitate la o uzina de avioane, apoi ",brooker" intr-o firma greco-americana din New York. S-a stabilit in Elvetia, la Versoix-Lausanne.
S-a casatorit cu Principesa Ana de Bourbon-Parma, fiica Principelui Rene de Bourbon-Parma si a Principesei Margareta a Danemarcei. Impreuna cu familia sa, a fost refugiata in Statele Unite.
Au cinci fiice: Margareta, Elena, Irina, Sofia si Maria. De asemenea, si patru nepotei: Nicolae si Elisabeta Karina, copiii Principesei Elena, maritata cu un profesor universitar englez, Mihai si Angelica - nascuti de Principesa Irina, casatorita in Statele Unite cu un suedez.
Asadar, vita familiei Hohenzollern inca nu s-a stins. Urmasii Aquielor Negre vietuiesc pasnic si demn, fara bogatii si cu frica lui Dumnezeu, la Laussane, pe malul Lacului Geneva.
Nu chiar departe, peste Alpii Elvetiei, Dunarea (Donau) izvoraste din Padurea Neagra si incolaceste stanca unde se inalta castelul Sigmaringen, leaganul genealogic al Hohenzollernilor, din care coboara Dinastia Romana.
Se va mai ivi, oare, vreo Aquila Neagra, care sa zboare, pe firul fluviului, pana la Marea Neagra? Sau vom ramane doar cu memooria istoriei si cu deviza eterna: